„Eugeniu Coşeriu (1921-2002) - Cetăţean al lumii”.Centenar 1921 - 2021
„[Î]n ciuda faptului că am trecut, după cum ați spus, prin mai multe țări, am ajuns să fiu un «cetățean al lumii». În realitate sunt mereu acel copil moldovean din Mihăileni. M-am întors acum, anul trecut (1992, n.r.), acolo, și am realizat că sunt un dezrădăcinat care, într-un fel sau altul, a rămas parțial acolo. Am căutat în satul meu toate locurile din copilăria și din adolescența mea, dar nu am găsit aproape nimic. Totul dispăruse, casa mea nu mai exista, fântâna a dispărut și ea din fața casei. Am mai găsit un nuc din vremurile mele. Și recunoscând acest nuc, am văzut că era al meu și l-am mângâiat și am simțit, cumva, că și el îmi răspunde.”
Eugeniu Coșeriu. Am ajuns să fiu un cetățean al lumii. În: Limba română (Chișinău), 27, 2017, nr. 3, p. 99-100.
Născut la Mihăileni, în Moldova dintre Prut și Nistru, Eugeniu Coșeriu (27 iulie 1921 – 7 septembrie 2002) a rămas sufletește legat de atmosfera satului natal, cu toate că viața l-a purtat în zări îndepărtate de locul mirabil al copilăriei. Din vatra Mihăilenilor, Coșeriu sosește la Universitatea din Iași (1939), unde îi are ca profesori, între alții, pe G. Călinescu, Petru Caraman și Iorgu Iordan. Din timpul scurt petrecut ca student la Iași se păstrează înflorirea semnelor că tânărul mistuit de literatură și filosofie se preocupă de studiul culturii clasice și manifestă o vie curiozitate asupra creativității artistice. În paginile „Jurnalului literar”, publicația fulgurantă editată de G. Călinescu, descoperim cu încântare ucenicia unui spirit pe care discipolii aveau mai apoi să îl asemene cu vigoarea impresionantă a unui gigant.
Întâlnirea lui Eugeniu Coșeriu cu marea cultură universală se va împlini, însă, în Italia, între 1940 și 1950. Peste ani, cărturarul român nota cu precizie însemnătatea deceniului italian închinat studiilor de lingvistică, estetică, logică și filosofie: „Grație unei viguroase tradiții umaniste, care în Italia se menține vie mai mult decât oriunde, și grație marii mișcări filosofice italiene din secolul nostru, lingvistica italiană este astăzi mai liberă decât oricare alta de tot felul de confuzii sociologiste și fiziciste, precum și de absurdități și naivități matematizante” (E. Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, ed. rom. de Nicolae Saramandu, 1997, p. 48). Aceasta este perioada în care problematica creativității devine miezul reflecțiilor asupra limbajului.
Călătoria lui Coșeriu către America de Sud și stabilirea sa ca profesor de lingvistică în Lumea Nouă a echivalat cu o apropiere tot mai strâns legată de valorile umaniste europene. Lucrările publicate după 1950 de directorul departamentului de lingvistică de la Universitatea din Montevideo (Uruguay) dezvăluie temeritatea de a edifica o modelare teoretică de mare putere interpretativă a faptelor de limbaj uman articulat: „actul lingvistic este act de creație, act singular care nu reproduce exact nici un act lingvistic anterior și care, numai în limitele pe care i le impune necesitatea intercomunicării sociale, „seamănă” cu acte lingvistice anterioare, aparținând experienței unei comunități” (Eugenio Coseriu, Introducere în lingvistică, trad. rom. de Elena Ardeleanu și Eugenia Bojoga, 1999, p. 25).
Recunoașterea internațională a tehnicii novatoare de a concepe, în rama filosofiei clasice, creativitatea și alteritatea limbajului verbal este probată, între altele, prin numirea lui Eugeniu Coșeriu ca profesor de filologie romanică și lingvistică generală la Universitatea din Tübingen (Germania). Revenit în Europa, cărturarul român se bucură de satisfacția de a fi considerat creator de școală în sânul culturii în care lingvistica generală s-a născut ca disciplină academică.
În spațiul cultural autohton, abia după 1990 s-a putut vorbi fără opreliști despre însemnătatea concepției celui ce a fondat la Tübingen școala de lingvistică integrală. Atât publicarea în limba română a unora dintre lucrările importante, cât și titlurile de Doctor Honoris Causa decernate de mai multe universități din România și din Republica Moldova atestă prețuirea arătată personalității și operei lui Eugeniu Coșeriu. Prin contribuțiile sale erudite, citite și admirate în toată lumea, Coșeriu a apărat istoria culturală a limbii române, considerată din perspectiva lingvisticii diacronice autentice, într-o epocă de rătăcire ideologică asupra căreia încă nu avem o limpezire scuturată de umbrele violente ale trecutului. Prin prisma de „cetățean al lumii”, învățatul român a reconfigurat devenirea istorică a limbilor naturale înțelese ca embleme ale libertății și demnității umane.
Expoziția deschisă în perioada 24 iulie – 31 august 2021 la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași reconstituie, în lumina lucrărilor și documentelor avute la dispoziție, parcursul existențial și intelectual al unuia dintre cei mai cunoscuți lingviști români. Organizat de Departamentul Cercetare și Informare Bibliografică, evenimentul aduce în atenția publicului educat elemente mai puțin cunoscute din viața și opera lui Eugeniu Coșeriu.
Rezervă online o sală de studiu individual!
Pentru ultimele noutăţi privind proiectul „Restaurare şi reabilitare a clădirii monument istoric Biblioteca Centrală Universitară «Mihai Eminescu», ne puteţi urmări aici
Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” va accesa o finanțare de aproximativ două milioane de euro, în cadrul programului RO-CULTURA.
