Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” Iaşi vă invită să vizitaţi expoziţia dedicată împlinirii a 65 de
ani de la naşterea lui Ioan Petru Culianu, deschisă în perioada 15 iunie – 15 iulie 2015, la etajul 1 al sediului său
central.
Secţiunile expoziţiei cuprind cărţile lui Culianu apărute la Editura Polirom în Colecţia „Biblioteca Ioan Petru
Culianu” (coordonată de Tereza Culianu-Petrescu), pagini de corespondenţă (cu Mircea Eliade, Ugo Bianchi, Andrei
Oişteanu, Virgil Ierunca, Andrei Pleşu, Marcel Bostan), articole publicate în presa culturală a exilului românesc
(Limite – Paris, Ethos – Paris, Contrapunct – Köln, Revista Scriitorilor Români – München), interviuri (realizate de
Andrei Oişteanu, Gabriela Adameşteanu, Emanuela Guano), articole şi cărţi care i-au fost dedicate după asasinarea lui
la Chicago, pe data de 21 mai 1991 (secţiunea In Memoriam), fotografii şi alte documente.
Ioan Petru Culianu s-a născut la Iaşi, pe data de 5 ianuarie 1950. Conform informaţiilor oferite de Tereza
Culianu-Petrescu în articolul „O biografie” (Observator cultural, nr. 87, octombrie 2001), după perioada studiilor
primare, gimnaziale şi liceale de la Iaşi, Ioan Petru Culianu se mută la Bucureşti, la vârsta de 17 ani. Urmează, mai
întâi, cursurile Facultăţii de Limba şi Literatura Română din cadrul Universităţii din Bucureşti (timp de un an),
transferându-se apoi la Secţia de italiană a Facultăţii de Limbi Romanice, Clasice şi Orientale. În anul 1972 îşi
susţine teza de licenţă (Marsilio Ficino e il platonismo nel Rinascimento) sub îndrumarea Ninei Façon. Tot în anul
1972 obţine o bursă de studii la Universitatea din Perugia (oferită de Ministerul italian de Externe). Pe data de 4
aprilie 1972 părăseşte definitiv România (Culianu se afla în imposibilitatea de a-şi mai publica textele în ţară,
după ce refuzase colaborarea cu Securitatea). În decembrie 1972 obţine azil politic în Italia, după o perioadă
petrecută în lagărele de la Trieste şi Latina. Din primăvara anului 1973, după cum relatează Tereza Culianu-Petrescu,
este din nou bursier la Perugia, iar în toamna aceluiaşi an concurează pentru o bursă la Universitatea Catolică din
Milano. Bucurându-se de aprecierea profesorului Ugo Bianchi, Culianu intră la Departamentul de Ştiinţe Religioase al
Universităţii: „anii italieni următori ai lui C. sunt extraordinar de bogaţi sub raportul achiziţiilor ştiinţifice.
La Milano îşi adânceşte studiile filologice, filozofice şi face studii teologice. Învaţă sistematic greaca şi ia
cursuri de ebraică; susţine examene de teologie dogmatică şi biblică, timp de trei ani; lucrează în istoria
religiilor, în special în istoria creştinismului, sub îndrumarea lui Bianchi” (Tereza Culianu-Petrescu). În anul 1975
obţine titlul de Dottore in Lettere, disciplina Istoria Religiilor, cu o teză coordonată de Ugo Bianchi (Gnosticismo
e pensiero contemporaneo: Hans Jonas). Din toamna anului 1976 se mută în Olanda, unde ocupă mai întâi un post de
asistent, apoi de profesor asociat la Facultatea de Litere a Universităţii din Groningen. În martie 1986 pleacă la
Chicago, unde este Visiting Professor la Divinity School (Universitatea din Chicago), pentru un semestru. În 1987
revine din nou ca Visiting Professor la aceeaşi universitate, iar din 1988 devine profesor asociat (cu drept de
titularizare) la Catedra de Istorie a Religiilor. Culianu mai petrecuse un semestru la Divinity School în anul 1975,
ca student postdoctoral, perioadă în care colaborase cu Mircea Eliade şi Carsten Colpe.
Într-un interviu realizat de Emanuela Guano (Arezzo, Italia, primăvara 1990), Ioan Petru Culianu îi consideră drept
„maeştri” ai lui pe Ugo Bianchi, Mircea Eliade (care îl luase ca asociat la unele dintre proiectele sale), Hans Jonas
şi Michel Meslin. Sub îndrumarea ştiinţifică a lui M. Meslin, Ioan Petru Culianu susţine două teze de doctorat la
Sorbona: prima, în 1980, cu titlul Expériences de l’extase et symboles de l’ascension de l’Hellénisme à l’Islam; a
doua, în anul 1987, cu titlul Recherches sur les dualismes d’Occident. Analyse de leurs principaux mythes.
Pe lângă lucrările ştiinţifice publicate la edituri prestigioase din Franţa, Italia, Olanda şi SUA, Ioan Petru
Culianu colaborează, cu numeroase studii şi articole, la reviste româneşti din exil, precum International Journal of
Rumanian Studies (Amsterdam), Journal of the American Romanian Academy of Arts and Sciences (SUA, Los Angeles,
California), Limite (Paris), Ethos (Paris), Contrapunct (Köln), Revista Scriitorilor Români (München), Lupta (Paris),
Agora (SUA), Lumea liberă românească (SUA, New York) etc. (cf. Florin Manolescu, Enciclopedia exilului literar
românesc, Compania, 2010). La revista Lumea liberă românească, Culianu colaborează cu articole după 22 decembrie 1989.
În textele sale, publicate în cadrul rubricii „Scoptophilia” („plăcerea de a observa”), el critică vehement regimul
politic instaurat în România după căderea comunismului. În urma unor ameninţări cu moartea, formulate în limba
română, Culianu renunţă la această rubrică, pe data de 22 decembrie 1990, într-o zi simbolică, după cum remarcă
Andrei Oişteanu. Ameninţările cu moartea la adresa lui Ioan Petru Culianu „trimiteau la retorica naţionalistă a
Securităţii române” (A. Oişteanu, Religie, politică și mit, Polirom, 2014, p. 278).
Ioan Petru Culianu a fost asasinat pe data de 21 mai 1991 (de ziua numelui mamei lui, Elena Culianu) în jurul orei
13, în incinta Universităţii din Chicago. Cu privire la moartea savantului român, ucis prin împuşcare cu un singur
glonţ tras în cap, la vârsta de 41 de ani, au fost emise mai multe ipoteze, însă nici una nu a fost confirmată până în
prezent. Din cartea jurnalistului american Ted Anton, intitulată Eros, magie și asasinarea profesorului Culianu
(Northwestern University Press, 1996; Nemira, 1997; Polirom, 2005), reiese că una dintre ipotezele viabile în cazul
morţii lui Culianu este aceea a unui asasinat politic. Culianu ar fi fost victima fie a unei organizaţii legionare
din America, fie a fostei Securităţi. Sau a colaborării dintre cele două organizaţii, după cum aflăm din prefaţa lui
Andrei Oişteanu la cartea lui Anton: „curtat iniţial şi de securişti, şi de legionari, Culianu a fost, de fapt, urât
şi de unii, şi de ceilalţi. Evident, ura a fost reciprocă” (prefaţă la Ted Anton, Eros, magie și asasinarea
profesorului Culianu, 1997, 2005, republicată în Andrei Oişteanu, Religie, politică și mit, Polirom, 2014, p. 261).
Numele asasinului lui Ioan Petru Culianu nu este cunoscut nici astăzi, după 24 de ani de la moartea sa.
Potrivit unor surse, Ioan Petru Culianu îi expediază jurnalistei Gabriela Adameşteanu, cu câteva ore înainte de a fi
asasinat, un exemplar (de semnal) al ultimei sale cărţi cu titlul Out of This World (tradusă mai târziu în româneşte
cu titlul Călătorii în lumea de dincolo), cu dedicaţia „Cu drag şi mulţumiri pentru frumosul interviu din 22, Ioan.
Chicago, 21 mai 1991”. În cadrul expoziţiei dedicate lui Culianu la BCU Iaşi, sunt expuse şi fotocopii ale
documentelor cu privire la acest episod: un fragment din interviul realizat de Gabriela Adameşteanu cu Ioan Petru
Culianu la Chicago, în decembrie 1990 (publicat în numărul 63 al revistei 22, 5 aprilie 1991); o fotografie a lui
Culianu făcută la Chicago de G. Adameşteanu tot în decembrie 1990, cu prilejul interviului; facsimilul (preluat din
revista 22) cu dedicaţia pe pagina de titlu a cărţii dăruite Gabrielei Adameşteanu, Out of This World, dedicaţie
datată 21 mai 1991, ziua morţii lui Culianu. (Elena Bondor)
Expoziţia dedicată lui Ioan Petru Culianu, organizată în cadrul BCU „Mihai Eminescu” din Iaşi, este realizată de
Dr. Elena Bondor, Departamentul Bibliografic.
BCU „Mihai Eminescu” Iaşi mulţumeşte Editurii Polirom pentru sprijinul acordat (transmiterea unor fotografii din
arhiva familiei Culianu) în vederea realizării materialului de promovare a expoziţiei.
