Luna aprilie stă sub semnul comemorării a 80 de ani de la trecerea în nefiinţă a scriitorului Panait Istrati (1884-1935), deseori numit „romancier experimental”, care ocupă un loc aparte în literatura română.
Întreaga sa existenţă a fost o aventură extraordinară (servitor, hamal în port, zidar, purtător de reclame, mecanic, fotograf), mânată de o dorinţă nepotolită de a trăi viaţa fără limite şi de a cunoaşte oameni şi locuri. Peregrinările l-au dus de la Brăila la Bucureşti, apoi la Alexandria (în Egipt), la Pireu, Napoli, Damasc, Cairo, Lausanne, Normandia, Nisa, Paris, de la Sankt Petersburg la Nordul îndepărtat.... şi înapoi acasă. Povestitor înnăscut, scrie cea mai mare parte a operelor în franceză (unele traduse apoi de el însuşi în română), seducându-şi cititorii şi purtându-i din poveste în poveste, dintr-un loc în altul, fără frontiere.
„Am conceput, întotdeauna, frumuseţile artistice ca pe nişte divinităţi menite să facă pe om mai bun, să civilizeze lumea. De asemenea, niciodată n-a sălăşluit în cugetul meu ideea de artă pentru artă sau artă pentru nimic. În negura vieţii, arta este singura noastră lumină şi poate unica nădejde de desăvârşire universală [...] în stare să poată schimba, în curgerea veacurilor, faţa urâtă a lumii. Dintre toate valorile sentimentale şi spirituale care stau la baza vieţii superioare, arta este aceea care cuprinde mai multă dragoste, mai multă puritate şi sinceritate. Ea este singura care nu ne înşeală niciodată”.
Panait Istrati
© 2023 Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu" Iaşi I Termeni şi condiţii