expoziţii virtuale

„În frumusețea inegalată a Iașilor există o universitate și între monumentele de mare vechime trăiește omul suav al timpului nostru. Prezența acestui învățător în existență este pentru toată lumea o pildă și o mângâiere. Nu-l cheamă nici Platon, nici Confucius, nici Mahomed, numele lui e numai Ibrăileanu, și viața lui o jertfă deplină gândului”. (Tudor Arghezi).

G. Ibrăileanu (1871-1936), critic și istoric literar, romancier și eseist, spiritus rector al revistei „Viața românească” (1906-1930), universitar celebru, la ale cărui prelegeri sala de curs era plină până la refuz, Ibrăileanu este cel mai de seamă critic și istoric literar din prima generație postmaioresciană. S-a născut la 23 mai 1871, la Târgu Frumos, într-o familie de origine armeană. A studiat la Facultatea de litere și filosofie din Iași, unde ulterior a fost profesor. Între anii 1906 și 1930 a condus revista „Viața românească”, cu toate că numele său nu figura printre directori. Datorită muncii, priceperii și stăruinței sale, Ibrăileanu nu a condus doar o revistă, ci „o adevărată școală literară și a făcut-o cu o pasiune unică” (Demostene Botez). Aici au fost formate și promovate generații de intelectuali, perioada ieșeană a revistei „Viața românească” fiind cea mai importantă operă a lui Ibrăileanu. Vraja lui Ibrăileanu a captat și canalizat spre studiul literaturii generații de elevi și studenți. Creator de școală, critic, teoretician și istoric literar a lăsat posterității o suită de studii și articole, reunite în volume care se remarcă prin finețea analizei și prin puterea de interpretare a fenomenului literar: „Spiritul critic în cultura românească”, „Scriitori şi curente”, „Opera literară a d-lui Vlahuţă”, „Note și impresii”, „După război. Cultură și literatură”, „Scriitori români și străini” și „Studii literare”. Este autorul romanului „Adela” și al unui volum de cugetări, „Privind viața”. Între contribuțiile sale se înscriu și studiile dedicate interpretării poeziei eminesciene și munca covârșitoare pentru alcătuirea unei ediții Eminescu. Mai puțin cunoscute sunt paginile de istorie literară concretizate în cursurile de Istoria literaturii române moderne, epocile Conachi, Alecsandri și Eminescu, copiate de foștii săi studenți și litografiate (recuperate în ediția Piru). În 1933, bolnav, criticul se retrage din redacția revistei „Viața românească” și mai apoi din viața literară. A trecut în eternitate la 64 de ani, în 1936, la București. Ibrăileanu a fost una dintre cele mai înalte conștiințe critice ale vremii sale care s-a pus în slujba propășirii literaturii române în spațiul universalității. „Cu el dispare un critic complet, capabil să îmbrăţişeze şi să judece cu competenţă o întreagă cultură!”, nota A. Philippide.

„Îl văd și acum: înalt, cu părul rebel, cu barbă orientală, domol și măreț în chip firesc... însă nota înalt specifică a figurii lui erau ochii, - bruni, languroși, apropiați ca și foarte depărtați, plini de dolentă bunătate și luminând la pragul unor visterii sufletești pe care le iubeai dintr-odată... Sunt oameni care poartă în ochi, fără nici o putință de amăgire, tot adevărul personalității lor”. (Gala Galaction)





„Niciodată nu am întâmpinat însă personalitatea unui animator de curent care să se fi bucurat de prestigiul lui G. Ibrăileanu. Contribuțiile lui la Viața românească erau așteptate cu cea mai mare nerăbdare, cuvintele lui erau comentate, gesturile lui erau urmate. În jurul lui plutea o atmosferă de respect și afecțiune”. (Tudor Vianu)

Din grupul de scriitori ai revistei „Viața românească” au făcut parte: Calistrat Hogaș, Mihail Sadoveanu, George Topîrceanu, Alexandru A. Philippide, Ionel Teodoreanu, Alexandru O. Teodoreanu, Paul Zarifopol, Jean Bart. Pe lângă aceștia, la revistă au mai colaborat și: I.L. Caragiale, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Nicolae Gane, Alexandru Vlahuță, George Coșbuc, St. O. Iosif, I.A. Brătescu-Voinești, Gala Galaction, Octavian Goga, Dimitrie Anghel, Cincinat Pavelescu, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Adrian Maniu, A.D. Xenopol, Vasile Pârvan, Grigore Antipa, C.I. Parhon, Ion Simionescu, Gheorghe Ionescu-Sisești, Mihail Jora, Artur Gorovei, Iorgu Iordan, Alexandru Graur ș.a.




„El a provocat zămislirea unui mare număr de creații literare frumoase, abătând de la alte preocupări spre literatură oameni care, fără prezența și îndemnul lui, n-ar fi scris deloc sau ar fi produs cu mult mai puțin. A stimulat cea mai bogată recoltă de articole și studii apărute în vreo publicație românească, dând prilej să germineze în mintea altora idei și să formuleze în scris, spre a rămâne consemnate în paginile revistei [Viața românească] ca într-o vastă expoziție a culturii noastre de la începutul acestui veac. A creat indirect cultură, viață spirituală intensă și aproape întreaga literatură bună a epocii sale”. (G. Topîrceanu)

Expoziție realizată de Departamentul Colecții Speciale cu prilejul sărbătoririi a 150 de ani de la nașterea criticului și istoricului literar G. Ibrăileanu.

Sus